DUPLICÁ, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer. Vezi definitia »

CÁCA subst. (În limbajul copiilor) 1. Materii fecale, excremente. 2. Lucru murdar, respingător. – Cf. fr. caca. Vezi definitia »

RADIOFICÁ vb. tr. a instala aparatura de radioficare. (< radioficație) Vezi definitia »

BEȘICÁ vb. I. v. bășica. Vezi definitia »

DESCALIFICÁ vb. I. tr. 1. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora. 2. a exclude dintr-o competiție (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc. II. refl. a-și pierde calificarea profesională. (după fr. disqualifier) Vezi definitia »