Definita cuvantului aserțiune
ASERȚIÚNE s.f. Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ți-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aserțiune
RECȚIÚNE s.f. Calitatea unui cuvânt de a atrage în frază un anumit determinant; legătură stabilită între cuvinte și determinantele lor. [Pron. -ți-u-. / < fr. rection, cf. lat. rectio – conducere]. Vezi definitia »
LIÁNE s.f.pl. Șesuri întinse din America de Sud, acoperite cu vegetație ierboasă. [Scris și llanos. / < sp. llanos]. Vezi definitia »
REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune]. Vezi definitia »
INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune). Vezi definitia »
COLUZIÚNE, coluziuni, s. f. (Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în prejudiciul unei a treia. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. collusion, lat. collusio, -onis. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z