ELECTROFÓN, -Ă I. adj. (despre aparate, instrumente muzicale) care utilizează oscilațiile electromagnetice pentru a crea sunetele transmise cu ajutorul difuzoarelor. II. s. n. pick-up (2). (< fr. électrophone) Vezi definitia »

CARAION, Ion (pseud. lui Stelian Diaconescu) (1923-1986, n. Rușavăț, azi Viperești, jud. Buzău), poet român. Stabilit în Elveția (1981). Poezie contestatară („Panopticum”, „Omul profilat pe cer”) sau de un lirism concentrat, confesiv („Cîrtița și aproapele”) și mizantropic („Necunoscutul ferestrelor”). Eseuri, memorialistică („Duelul cu crinii”, „Pălărierul silabelor”). Vezi definitia »

PALTÓN s.n. Haină groasă și lungă de iarnă, care se poartă peste celelalte veșminte. [După fr. paletot]. Vezi definitia »

TOMBERÓN s. n. cutie cu fundul rotunjit, montată pe o osie cu două roți, la transportarea pe distanțe mici a materialelor de construcție, a gunoaielor etc. (după fr. tombereau) Vezi definitia »

RHYTÓN s. n. vas conic din metal sau ceramică, cu vârful curbat în forma unui corn de animal, în antichitate pentru libații. (< germ. Rhyton, gr. rhyton) Vezi definitia »