PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie. Vezi definitia »

PROCTOSCOPÍE, proctoscopii, s. f. (Med.) Rectoscopie. – Din fr. proctoscopie, engl. proctoscopy. Vezi definitia »

EXPIRÁȚIE s.f. Eliminare din plămâni a aerului inspirat; expirare. [Gen. -iei. / cf. fr. expiration, lat. expiratio]. Vezi definitia »

OLFÁCȚIE s. f. simțul mirosului. (< fr. olfaction, lat. olfactio) Vezi definitia »

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie. Vezi definitia »