FLEXÚRĂ, flexuri, s. f. 1. (Geol.) Deformare a straturilor scoarței pământului, rezultată prin îndoire și denivelare, cu păstrarea continuității lor. 2. Formație anatomică curbată. – Din fr. flexure. Vezi definitia »

cu șindeală expr. (intl. – d. furturi de buzunare) comis prin tăierea buzunarului. Vezi definitia »

PLASMÍNĂ s. f. enzimă din plasmă care are proprietatea de a degrada fibrinogenul din plasma sangvină. (< fr. plasmine) Vezi definitia »

TOXICÓZĂ s. f. tulburare gravă de toxiinfecție la sugari, care se manifestă prin diaree, vomă, denutriție etc. (< fr. toxicose) Vezi definitia »

ARMĂTÚRĂ s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane. 4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric. 5. înveliș metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura) Vezi definitia »