TELEFONÁRE s. f. Acțiunea de a telefona. – V. telefona. Vezi definitia »

ALĂTURÁRE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura și rezultatul ei. – V. alătura. Vezi definitia »

COMUNICÁRE s. f. 1. acțiunea de a comunica. 2. înștiințare, veste, știre. 3. contact, relație, legătură. 4. prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei asemenea prezentări. (<comunica) Vezi definitia »

DEZNĂDĂJDUÍRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui. Vezi definitia »

neînfricoșáre s.f. (înv.) neînfricare. Vezi definitia »