SUBPÚS, -Ă, subpuse, adj. n. și f. (Reg., în expr.) Cu mâinile (sau brațele) subpuse = în poziție de repaus, cu brațele încrucișate pe piept și cu mâinile așezate subsuori; fig. în inactivitate. Cu picioarele subpuse = șezând cu picioarele îndoite sub corp (după moda orientală). – Din sub + pus. Vezi definitia »

VÉNUS s. f. 1. (fam.) femeie de o mare frumusețe. 2. denumire metaforică atribuită unor figurine și statuete de femei din epoca paleolitică, considerate a reprezenta tipul frumuseții, al feminității primitive. (< fr. vénus) Vezi definitia »

AUSTRALOPITÉCUS (‹ fr. {i}; {s}lat. australis „de sud” + gr. pithekos „maimuță”) s. m. Reprezentant al unui grup eterogen antropomorf, cunoscut exclusiv în Africa de SE, apărut în urmă cu 4 mil. de ani ♦ A. gracilus, avea talie mică (1,30 m, 30 kg), schelet alcătuit din oase subțiri, capacitate craniană de 450 cm³, caractere ce îl apropie de genul homo. A. robustus, prezenta forme de talie mare (1,60 m, 60 kg), capacitate craniană de 530 cm³, bolta craniană aproape plată, caninii mai dezvoltați decît ceilalți dinți și schelet alcătuit din oase mai groase. Vezi definitia »

NEEXPÚS adj. v. DOS (3). Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. [DEX '98] Vezi definitia »

SURPLÚS s. n. ceea ce este în plus; prisos, excedent. (< fr. surplus) Vezi definitia »