poteră, potere s. f. (intl.) denumire generică dată poliției. Vezi definitia »

CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Vezi definitia »

COTANGÉNTĂ s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complementar. [< fr. cotangente]. Vezi definitia »

SPARCÉTĂ s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructele păstăi, cultivată ca nutreț. [Var. sparchetă s.f. / după fr. esparcette]. Vezi definitia »

DIAFORÉZĂ s.f. Transpirație (abundentă). [< fr. diaphorèse, cf. gr. diaphoresis]. Vezi definitia »