Definita cuvantului faptic
FÁPTIC, faptice, adj.n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu faptic
TIC1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic-tac. – Onomatopee. Vezi definitia »
scripturátic, scripturátică, adj. (înv.) conform cu scriptura. Vezi definitia »
ARȘÍC, arșice, s. n. 1. Os al articulației piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulației genunchiului, la picioarele (de dinapoi ale) mieilor și caprelor, folosit la un joc de copii. 2. (La pl.) Numele unui joc de copii la care se folosesc arșice (1). [Var.: arșícă s. f.] – Din tc. așık. Vezi definitia »
PRECRÍTIC, -Ă adj. care precedă o criză (de epilepsie). (după engl. precritical) Vezi definitia »
BÍBLIC, -Ă adj. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (p. ext.) străvechi. (< fr. biblique) Vezi definitia »