MONOCRÓM, -Ă adj. Care are o singură culoare; monocromatic (1) [în DN]. (Despre o pictură) Executată în valorile apropiate ale aceluiași ton. V. camaieu, grisai. ♦ (Fig.) Monoton, uniform. [< fr. monochrome, cf. gr. monos – unic, chroma – culoare]. Vezi definitia »

TRACTOTÓM s. n. instrument folosit în tractotomie. (< fr. tractotome) Vezi definitia »

ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. Vezi definitia »

AUTOZÓM, autozomi, s. m. (Biol.) Cromozom din celulele somatice. [Pr.: a-u-] – Din fr. autosome. Vezi definitia »

MIELÓM, mieloame, s. n. Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariția unor tumori pe oasele late. [Pr.: -mi-e-. – Pl. și: mielomuri] – Din fr. myélome. Vezi definitia »