DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus. Vezi definitia »

HEMODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la hemodinamică. II. s. f. 1. circulație a sângelui în aparatul vascular. 2. parte a fiziologiei care studiază circulația sangvină. (< fr. hémodynamique) Vezi definitia »

PLÁSTIC, -Ă adj. 1. Care prezintă plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formează sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masă plastică (sau produs) plastic = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse, păstrându-și forma ce i-a fost dată; arte plastice = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arată cu multă putere ceva. 2. Chirurgie plastică = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos]. Vezi definitia »

SEÍSMIC, -Ă, seismici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la seisme, care aparține seismelor. ◊ Unde seismice = unde elastice care se răspândesc în scoarța terestră, fiind provocate de cutremure sau de explozii artificiale. Stație seismică = complex de aparatură pentru înregistrarea undelor seismice. Regiune seismică = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice. ♦ Care servește la înregistrarea și studierea oscilațiilor scoarței terestre. Aparate seismice. 2. S. f. Seismometrie. – Din fr. séismique. Vezi definitia »

APODÍCTIC, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor; care nu permite posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. [< fr. apodictique, lat. apodicticus, gr. apodeiktikos – peremptoriu, convingător]. Vezi definitia »