BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric. Vezi definitia »

IGIÉNIC, -Ă, igienici, -ce, adj. Conform cu normele de igienă. [Pr.: -gi-e-. – Var.: higiénic, -ă adj.] – Din fr. hygiénique. Vezi definitia »

STRĂDÁLNIC, -Ă, strădalnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Harnic, sârguincios. – Din scr. stradalnik. Vezi definitia »

POLIGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la poligeneză; care are o geneză complexă; poligenic. ♦ Care dă culori diferite după mordanții care i se asociază. [< fr. polygénétique]. Vezi definitia »

CITOPLÁSMIC, -Ă adj. referitor la citoplasmă; citoplasmatic. (< fr. cytoplasmique) Vezi definitia »