BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric. Vezi definitia »

ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. Vezi definitia »

ARMÓNIC, -Ă, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei¹. 2. S. f. (Fiz.) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din fr. harmonique, lat. harmonicus. Vezi definitia »

CÁRSTIC, -Ă adj. referitor la carst, de natura carstului. (< fr. karstique) Vezi definitia »

AUTOTRAFÍC s.n. Trafic auto de automobile, de autovehicule. [cf. it. autotraffico]. Vezi definitia »