ÎNFRĂȚÍRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire. – V. înfrăți. Vezi definitia »

tulburare de limbaj din categoria tulburarilor de pronunție Vezi definitia »

MĂSĂLUÍRE s. f. v. măsălui. [Sinonime] Vezi definitia »

ENTUZIASMÁRE s.f. Faptul de a (se) entuziasma. [< entuziasma]. Vezi definitia »

RIHTUÍRE, rihtuiri, s. f. Acțiunea de a rihtui și rezultatul ei. – V. rihtui. Vezi definitia »