Definita cuvantului atribut
ATRIBÚT s.n. 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. attributum, cf. fr. attribut].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu atribut
COREÚT s. m. corist în teatrul antic. (< fr. choreute) Vezi definitia »
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto. Vezi definitia »
făcut pe ascuns, în taină, când altcineva ține de șase gata să dea un semnal de alertă. Vezi definitia »
MIÁUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau. Vezi definitia »
BĂÚT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care a băut și și-a astâmpărat setea. 2. Beat. – V. bea. Vezi definitia »