CIRCUÍT s.n. 1. Mișcare circulară făcută pe un drum închis. 2. Traseu închis (format din fire sau din dispozitive bune conducătoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. Transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. (Sport) Traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus]. Vezi definitia »

ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări. Vezi definitia »

HEMATOCRÍT s.n. (Med.) Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. [Pl. -te. / < fr. hématocrite, cf. gr. haima – sânge, krites – care alege]. Vezi definitia »

NEGLIJARISÍT adj. v. neglijarisi. [DAR] Vezi definitia »

CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit². – V. chitui. Vezi definitia »