ECOMATÍSM s. n. impuls morbid de a repeta sunete și mișcări. (< fr. échomatisme) Vezi definitia »

ILUZIONÍSM s.n. 1. Profesiunea iluzionistului; scamatorie. 2. (Arte) Ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. [< fr. illusionnisme]. Vezi definitia »

FUNCȚIONALÍSM s. n. 1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate. 2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor. 3. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție să fie determinat de destinația acestuia. (< fr. fonctionnalisme) Vezi definitia »

SEMANTÍSM s.n. 1. Înțeles, sens al unui cuvânt. 2. V. semanticism. [< fr. sémantisme]. Vezi definitia »

CIVÍSM s.n. Atitudine politică și etică, zel de care dă dovadă un bun cetățean. [< fr. civisme]. Vezi definitia »