GONIÓN s. n. unghi facial din ramurile orizontale și cele verticale ale maxilarului inferior. (< fr. gonion) Vezi definitia »

ALOHTÓN, -Ă adj. 1. (despre roci) care a suferit deplasări față de locul inițial de formare. 2. (despre specii, populații) originar din alte regiuni geografice. (< fr. allochtone) Vezi definitia »

INIÓN, inioni, s. m. Protuberanță externă a osului occipital, considerată reper în măsurătorile antropometrice. [Pr.: -ni-on] – Din fr. inione. Vezi definitia »

Bóston (nume de loc) (engl.) s. propriu n. Vezi definitia »

DICTAFÓN s. n. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere). (< fr. dictaphone) Vezi definitia »