chiotoáre (chiotóri), s. f. – 1. Colț al unei clădiri, format din împreunarea a doi pereți. – 2. Stîlp, piatră de hotar. – 3. Articulație. – 4. Colț al acoperișului. – 5. Laț, nod. – 6. Butonieră. – 7. Cîrlig de copcă. – 8. Legătură, legătoare. – 9. Încheietoare, ansamblu de două piese care deschid și închid o carte legată. – Var. cheutoare, (Banat) cheptoare. Lat. *clautoria, în loc de clāvātoria. – Der. descheptura, vb. (Banat, a desface, a descheia) (Pușcariu, Dacor., IV, 706; DAR). Var. (Pușcariu 716); pare a reprezenta o pronunțare *clab(a)toria. Vezi definitia »

care nu-si schimba locul Vezi definitia »

SIMULÁRE, simulări, s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulație. – V. simula. Vezi definitia »

DEZNAȚIONALIZÁRE s. f. acțiunea de a (se) deznaționaliza; politică prin care se urmărește ca un grup etnic să-și piardă caracterele naționale (tradiții, limbă etc.). (< deznaționaliza) Vezi definitia »

MĂLĂLUÍRE s. f. v. mălălui. [DAR] Vezi definitia »