Definita cuvantului autoînsămânțare
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s.f. Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [< auto1- + însămânțare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autoînsămânțare
SUCCEDÁRE, succedări, s. f. Faptul de a (se) succeda. [Var.: (rar) succédere s. f.] – V. succeda. Vezi definitia »
PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s. f. Faptul de a precumpăni; preponderență, predominare. – V. precumpăni. Vezi definitia »
EBURNÁRE s. f. îngroșare a unui os, în osteitele cronice. (după fr. éburnation) Vezi definitia »
IMPORTÁRE, importări, s. f. Acțiunea de a importa1. – V. importa1. Vezi definitia »
MĂRGINÍRE, mărginiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. Fig. Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie. – V. mărgini. Vezi definitia »