adăpóst (adăpósturi), s. n. – Loc ferit, refugiu, acoperămînt. < Lat. ad dēpŏsĭtum sau *addapostum, folosit mai întîi cu funcție adv. (Philippide, Principii, 97; Tiktin; Pușcariu 21; DAR; Rosetti, I, 161). Mai puțin probabilă sugestia lui Candrea, Rom., XXXI, 296 (cf. Candrea-Dens., Éléments, 25; Scriban), care propune lat. ad appos(ĭ)tum. Der. adăposteală, s. f. (ocol, țarc); adăposti, vb. (a adăposti, a ocroti); adăpostitor, adj. (protector); adăpostitură, s. f. (înv., refugiu, loc adăpostit). Vezi definitia »

SCIENTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al scientismului. (< fr. scientiste) Vezi definitia »

copást, copáste, s.n. (reg.) deal, dâlmă, dâmb. Vezi definitia »

PERMAFRÓST s.n. Strat de sol înghețat permanent; pergelisol, merzlotă. (cf. germ. Permafrost, fr. permafrost < perma- din engl. permanent și frost (= gheață; înghețat), propus pentru întâia oară în 1943 de către S. W. Muller) [et. și TLF] Vezi definitia »

MOZAÍST, -Ă, mozaiști, -ste, s. m. și f. Mozaicar. – Din fr. mosaïste. Vezi definitia »