MARÓTĂ s. f. 1. sceptru de bufon, reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixă. (< fr. marotte) Vezi definitia »

PARENÉZĂ s. f. discurs care preamărește virtutea; exortație. (< fr. parénèse, gr. parainesis) Vezi definitia »

URETEROLITIÁZĂ s. f. prezența unui calcul (II) în ureter. (< fr. urétéro-lithiase) Vezi definitia »

CATÉDRĂ, catedre, s. f. 1. Pupitru sau masă specială, așezată de obicei pe o estradă, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post în învățământ; funcție de profesor. ♦ Unitate de bază dintr-o instituție de învățământ superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. – Din lat. cathedra. Vezi definitia »

NEREÍDĂ, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, despre care se credea că se iveau printre talazuri la chemarea corăbierilor în primejdie pentru a le da ajutor. – Din lat. Nereides, fr. néréide. Vezi definitia »