URS, urși, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună-negricioasă sau roșcată, cu botul ascuțit și cu coada scurtă (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține. A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna în număr foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Boț de mămăligă cu brânză la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești. – Lat. ursus. Vezi definitia »

nouă-ntors expr. (șc.) nota șase. Vezi definitia »

COMPÁRS s.m. (Teatru) Personaj mut sau fără rol important. ♦ (Fig.) Cel care joacă un rol neînsemnat într-o afacere; om de nimic. [< fr. comparse, it. comparsa]. Vezi definitia »

demérs (demérsuri), s. n. – Gestiune, diligență. Din fr. démarche, adaptat la mers. Sensul de „pas, mers, umblet”, propriu fr., este rar; cf. totuși demersu-i grațios (V. A. Urechiă). Vezi definitia »

INTRÓRS, -Ă adj. orientat spre interior; (despre un organ) curbat spre axul central. (< fr. introrse) Vezi definitia »