pâcâiálă, pâcâiéli, s.f. (reg.) 1. sunetul caracteristic fumatului; pufăială, pâșcăială. 2. (despe lumină, flacără) pâlpâire. 3. (despre firele de ață) rupere, pocnitură. 4. (despre bibilici) sunetul scos de aceste păsări. Vezi definitia »

BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri care poate servi ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. - Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque. Vezi definitia »

TUBULÚRĂ s. f. 1. bucată scurtă de țeavă montată la un vas pentru a se face legătura cu o conductă; ștuț. 2. ansamblu de tuburi ale unei instalații. (< fr. tubulure) Vezi definitia »

NEÁUĂ s. f. v. nea². Vezi definitia »

HEMICRIPTOFÍTĂ, hemicriptofite, adj.f., s. f. (Plantă perenă) la care mugurii de reînnoire apar în dreptul suprafeței solului sau sub stratul de frunze moarte sau de mușchi care acoperă pământul. – Din fr. hémicryptophyte. Vezi definitia »