CONGRUÉNȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia. Vezi definitia »

șáică², șăici și șáice, s.f. (reg.) 1. gamelă. 2. cantitate de mâncare dintr-o gamelă. 3. vas de tinichea pentru adus apă. 4. cazan mic. 5. cratiță. Vezi definitia »

STRONȚIÁNĂ s.f. Oxid sau hidroxid de stronțiu. [Pron. -ți-a-. / < fr. strontiane]. Vezi definitia »

DEOCAMDÁTĂ adv. Pentru moment, în mod provizoriu. – De⁴ + o + cam + dată. Vezi definitia »

șaiculíță, șaiculíțe, s.f. (înv. și pop.) ambarcație mică cu vâsle. Vezi definitia »