Definita cuvantului ocazie
OCÁZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziúne s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocazie
SPLENOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie chirurgicală a splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénotomie, cf. gr. splen – splină, tome – tăiere]. Vezi definitia »
NONINTERVÉNȚIE s. f. neintervenție, neamestec al unui stat în treburile altui stat. (< fr. non-intervention) Vezi definitia »
decembrie Vezi definitia »
GLODĂRÍE, glodării, s. f. (Reg.) Noroi mare. ♦ Loc noroios, gloduros. – Din glod + suf. -ărie. Vezi definitia »
CRISTALIZÁȚIE s. f. cristalizare. (< fr. cristallisation) Vezi definitia »