CARIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care studiază nucleul și celula. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. caryologie. Vezi definitia »

FILOTEHNÍE s.f. Înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice. [Gen. -iei. / < fr. philotechnie, cf. gr. philos – prieten, techne – meșteșug]. Vezi definitia »

CHILECTAZÍE s. f. dilatare a vaselor chilifere. (< fr. chylectasie) Vezi definitia »

TAUTOMERÍE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie. Vezi definitia »

TONOMETRÍE s.f. 1. Măsurarea presiunii de vapori a unei soluții. ♦ Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurătorile presiunilor de vapori ai soluțiilor unor substanțe nevolatile. 2. Operație de măsurare a tensiunii. [Gen. -iei. / < fr. tonométrie, germ. Tonometrie]. Vezi definitia »