OCOLÍȘ, ocolișuri, s. n. 1. Ocol (1), înconjur. ♦ Fig. Divagație. ◊ Loc. adv. Cu ocolișuri = pe ocolite, vag, indirect. Fără ocoliș (sau ocolișuri) = direct, pe față. 2. (Înv.) Perimetru, circumferință. – Ocol + suf. -iș. Vezi definitia »

MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (Înv.; în loc. adv.) Cu mărunțisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iș. Vezi definitia »

neléneș, -ă, adj. (înv.) activ, harnic. Vezi definitia »

CEAUNÁȘ, ceaunașe, s. n. Diminutiv al lui ceaun. [Pr.: cea-u-] – Ceaun + suf. -aș. Vezi definitia »

ZGRIPSORÁȘ s. m. v. zgripțoraș. Vezi definitia »