Definita cuvantului bacalaureat
BACALAUREÁT s.n. Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la o facultate; titlu obținut de absolventul unui astfel de examen. // s.m. și f. Absolvent care a trecut examenul de bacalaureat. [Pron. -la-u-re-at, pl. -te. / < fr. baccalauréat].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bacalaureat
SUBDEZVOLTÁT, -Ă, subdezvoltați, -te, adj. (Despre persoane) Insuficient dezvoltat psihic sau fizic; (despre țări) caracterizat prin subdezvoltare. -Sub1- + dezvoltat (după fr. sous-dévéloppé). Vezi definitia »
STEARÁT s. m. sare sau ester al acidului stearic. (< fr. stéarate) Vezi definitia »
DESTRĂMÁT, -Ă, destrămați, -te, adj. 1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrențuit. 2. Fig. Răsfirat, împrăștiat. 3. (Rar) Distrus, nimicit. 4. (Înv.) Dezordonat, dezmățat, destrăbălat. – V. destrăma. Vezi definitia »
ȚURȚURÁT, -Ă, țurțurați, -te, adj. De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. – Țurțur + suf. -at. Vezi definitia »
CAMPAT, -Ă (‹ fr.) adj. Poziție ~ = poziție forțată la animalele patrupede constînd în sprijinirea membrelor anterioare înaintea liniei de aplomb (c. dinainte), a membrelor posterioare înapoia respectivei linii (c. dinapoi) sau ambelor perechi de membre, simultan, în aceste poziții. Vezi definitia »