COTĂRÍT³, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit. Vezi definitia »

PLATINÍT, platinituri, s. n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Fr. platinite. Vezi definitia »

RÂCÂÍT¹ s. n. Faptul de a râcâi; zgomotul produs prin râcâire. – V. râcâi. Vezi definitia »

DURÍT s. n. 1. mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui. 2. țeavă de cauciuc folosită la racordări. (< fr. durit) Vezi definitia »

STORCÍT, -Ă, storciți, -te, adj. 1. Stors². 2. Strivit. – V. storci. Vezi definitia »