ELÉCTRIC, -Ă adj. De electricitate, care produce electricitate. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; stare fizică care există într-o asemenea regiune; energie electrică = energie proprie numai câmpurilor electrice; centrală electrică = centrală care produce energie electrică; sarcină electrică = electricitate (1). [< fr. électrique]. Vezi definitia »

COMÓRNIC, comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. – Din pol. komornik. Vezi definitia »

BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique. Vezi definitia »

ICTÉRIC, -Ă, icterici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de icter. – Din fr. ictérique. Vezi definitia »

STOICHIOMÉTRIC, -Ă adj. referitor la stoichiometrie. ♦ calcul ~ = calcul pentru stabilirea echivalentului chimic al unui element dintr-o reacție, cunoscându-se cel al altui element din acea reacție. (< fr. stoichiométrique) Vezi definitia »