DOGÁR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar. Vezi definitia »

ALKMAAR, oraș în V Olandei, la N de Amsterdam, pe canalul Zaandam-Den Helder; 121 mii loc. (1986, cu suburbiile). Ind. metalurgică, a hîrtiei, încălț., ciocolată. Centrul unei regiuni agricole (unt, brînzeturi). Biserică (Groote Kerk) din sec. 15. În timpul campaniilor napoleoneene trupele franceze, comandate de mareșalul Brune, au învins aici (18 oct. 1799) corpul expediționar ruso-britanic. Vezi definitia »

CLEȘTÁR¹ s. n. (Poetic) Cristal. – Din magh. kristály. Vezi definitia »

AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. Vezi definitia »

NONAGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 90 de ani. (< fr. nonagénaire, lat. nonagenarius) Vezi definitia »