prostátec, -ă, prostáteci, -ce, (adj.; înv. și reg.) 1. lipsit de inteligență, fără judecată, fără pricepere; fără istețime; mărginit, prostănac, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, tont. 2. nesocotit, prostesc. 3. (adv.) prostește. Vezi definitia »

epiéc (curi), s. n. – As, la jocul de zaruri. Tc. epyek. Vezi definitia »

BEC s.n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și un filament în interior, care devine incandescent și luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec]. Vezi definitia »

PÚREC s. m. v. purice. Vezi definitia »

sârmali-elec, s.f. – (turc. înv.) tunică scurtă prinsă cu sârmă Vezi definitia »