FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri. Vezi definitia »

HIALOFOBÍE s. f. teamă patologică de obiecte de sticlă. (< engl. hyalophobia) Vezi definitia »

OENOMETRÍE s.f. v. enometrie. Vezi definitia »

NEFELOMANȚÍE s.f. (Liv.) Pretinsă artă de a ghici prin observarea norilor. [Gen. -iei. / < fr. néphélomancie]. Vezi definitia »

ACEFALOCARDÍE s. f. lipsă congenitală a capului și a inimii. (< engl. acephalocardia) Vezi definitia »