NÁOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós. Vezi definitia »

mijós, -oásă, adj. și adv. (reg.) 1. (adj.) chior. 2. (adv.) chiorâș. Vezi definitia »

săós, -oásă, adj. 1. (înv. și reg.; și în forma: săuos) care are mult seu. 2. (reg.) de culoarea seului. 3. (înv.; în sintagma) gâlcă săoasă = glandă sebacee. Vezi definitia »

ATEROMATÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Suferind) de ateromatoză. [< fr. athéromateux]. Vezi definitia »

COCÂRLÓS, -OÁSĂ, cocârlóși, -oáse, adj. Ciolănos, osos, uscățiv. (din cocal) Vezi definitia »