RECUNOÁȘTE vb. I. tr. 1. a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. 2. a admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi. 3. (jur.) a considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe. 4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 5. a se arăta recunoscător. II. refl. a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice. (după fr. reconnaître) Vezi definitia »

IREPROȘABILITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este ireproșabil. (< fr. irréprochabilité) Vezi definitia »

BOIERÉȘTE adv. Ca boierii. – Boier + suf. -ește. Vezi definitia »

dizabilitáte s. f., g.-d. art. dizabilitắții; pl. dizabilitắți Vezi definitia »

POSTERIORITÁTE s.f. Starea unui lucru posterior (1) altuia. [Cf. fr. postériorité]. Vezi definitia »