AMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care servește la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius) Vezi definitia »

achiu, -e, achii adj. beat Vezi definitia »

DESERVÍCIU s. n. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2). (< des- + serviciu) Vezi definitia »

SPOLIÁRIU s. n. loc în care erau despuiați gladiatorii omorâți în arenă. (< lat. spoliarium) Vezi definitia »

aféliu [liu pron. lĭu] s. n., art. aféliul Vezi definitia »