TÉUGĂ s.f. Partea acoperită de la prora sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. [< fr. teugue]. Vezi definitia »

EPISTÉMĂ s. f. (fil.) schemă, configurație inconștientă care ar sta la baza cunoașterii. (< gr. episteme) Vezi definitia »

ALEURÓNĂ s. f. Substanță proteică extrasă din fructe, semințe de cereale sau de leguminoase. [Pr.: -le-u-] – Fr. aleurone. Vezi definitia »

DÚZĂ s. f. 1. ajutaj. 2. piesă masivă de oțel, pentru reducerea presiunii fluidului care erupe dintr-o sondă. 3. filieră (2). (< germ. Düse) Vezi definitia »

URETRÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei uretrale. [< fr. urétrite]. Vezi definitia »