ghionoáie, ghionói, s.f. (pop.) 1. ciocănitoare. 2. (fig.) muiere rea. Vezi definitia »

GASTRODINÍE s. f. gastralgie. (< fr. gastrodynie) Vezi definitia »

ZOANTROPÍE s.f. (Med.) Delir în timpul căruia bolnavul se crede metamorfozat în animal. [Pron. zo-an-, gen. -iei. / < fr. zoanthropie, cf. gr. zoon – animal, anthropos – om]. Vezi definitia »

VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie. Vezi definitia »

PSEUDOSCÓRPIE, pseudoscorpii, s. f. (La pl.) Subclasă a arahnidelor cu apendice în formă de clește, cu o glandă secretoare; (și la sg.) insectă din această subclasă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + scorpie. Vezi definitia »