HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

SURDOPEDAGOGÍE s.f. Ramură a pedagogiei care studiază procesul instruirii și educării copiilor surdomuți. [< surdo- + pedagogie]. Vezi definitia »

ADVÉCȚIE, advecții, s. f. (Livr.) Mișcare a aerului atmosferic în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection. Vezi definitia »

MACROGAMÍE s. f. 1. fecundație în cadrul căreia funcționează doi indivizi unicelulari ai aceleiași specii. 2. procesul de contopire a doi macrogameți. (< fr. macrogamie) Vezi definitia »

CASCADORÍE, cascadorii, s. f. 1. Săritură primejdioasă, situație dificilă realizată de cascador. 2. Artă sau meserie a cascadorului. – Cascador + suf. -ie. Vezi definitia »