FRIGÍD, -Ă adj. 1. rece; (despre plante) care crește în regiunile răcoroase. 2. care suferă de frigiditate. (< fr. frigide, lat. frigidus) Vezi definitia »

CLORÍD s.n. Clorură. (cf. germ. Chlorid, engl. chloride) Vezi definitia »

PROTOXÍD s.m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. [< fr. protoxyde]. Vezi definitia »

GRAVÍD adj., s. f. (femeie) însărcinată. (< fr. gravide, lat. gravida) Vezi definitia »

TOROÍD, toroide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1). – Din fr. toroïde, germ. Toroid. Vezi definitia »