Definita cuvantului vertical
VERTICÁL, -Ă adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vertical
SEZONÁL, -Ă adj. (Liv.) Sezonier. [< sezon + -al]. Vezi definitia »
MULTIFUNCȚIONÁL, -Ă, multifuncționali, -e, adj. (Despre obiecte) Care poate îndeplini mai multe funcțiuni, cu mai multe întrebuințări. [Pr.: -ți-o-] – Multi- + funcțional. Vezi definitia »
GAMOSEPÁL, -Ă gamosepale, adj.f. și n. (Despre caliciul unei flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale. Vezi definitia »
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal. Vezi definitia »
hictál, hictáluri, s.n. (înv.) drum care mărginește o proprietate mare; drum-hotar. Vezi definitia »