cocîrja (-jésc, -ít), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi. Vezi definitia »

RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj]. Vezi definitia »

DEJÁ adv. În acest (sau acel) moment, încă de pe acum (sau de pe atunci). [< fr. déjà]. Vezi definitia »

RONJÁ vb. I. tr. A coroda. [< fr. ronger]. Vezi definitia »

REȘARJÁ vb. I. tr. (Tehn.) A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. [Cf. fr. recharger]. Vezi definitia »