opór, opoáre, s.n. (reg.) 1. parte a osiei mai aproape de roată. 2. rezistență, împotrivire. 3. (fig.) încurcătură. Vezi definitia »

basidiospór (-di-os-por / -o-spor) s. m., pl. basidiospóri Vezi definitia »

STEREOPROIECTÓR s. n. aparat fotogrammetric de stereorestituție pentru obținerea de hărți topografice folosind fotograme aeriene. (< fr. stéréoprojecteur) Vezi definitia »

DESULFURATÓR s. n. aparat pentru desulfurare. (< desulfura + -tor) Vezi definitia »

CUADRIMOTÓR s. n. v. cvadrimotor. Vezi definitia »