Definita cuvantului vervă
VÉRVĂ s.f. Însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal, bogăție de idei care rezultă din această însuflețire. ◊ A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. [< fr. verve].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vervă
DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr. date, it. data]. Vezi definitia »
NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Rar) (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică. Vezi definitia »
tulúmbă, tulúmbe, s.f. (înv.) 1. furtun; pompă de incendiu. 2. ceată, grămadă, pâlc. Vezi definitia »
gurdúnă, gurdúne, s.f. (reg.) contrabas. Vezi definitia »
CLÁPĂ s. f. dispozitiv, obiect care servește la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanșarea unui anumit efect. ♦ a trage ~ (cuiva) = a înșela pe cineva. (< germ. Klappe) Vezi definitia »