CVADRIFONÍE s. f. tehnică de înregistrare și redare muzicală bazată pe patru surse acustice, care oferă posibilitatea unei percepții în relief; cuadrofonie; tetrafonie. (< fr. quadriphonie) Vezi definitia »

IDIOPATÍE, idiopatii, s. f. Boală independentă de alte boli ale organismului. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiopathie. Vezi definitia »

leșíe (leșíi), s. f. – Soluție alcalină. – Mr. (alisivă). Lat. lixiva (Diez, I, 251; Pușcariu 967; Candrea-Dens., 982; REW 5084), cf. it. lisciva (piem. lessia, calabr. lissia), fr. lessive, sp. lejia. Mr., ca și alb. aljsivë, din ngr. ῆλιαίβα ‹ it. – Der. leșia, vb. (a spăla cu leșie); leșier, s. n. (Trans., cenușar); leșietic, adj. (gri, cenușiu; palid). – Din rom. provin bg. lešija, lišija (Capidan, Raporturile, 223), sb., cr. lušija, liksija (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

PANTOFAGÍE s.f. (Rar) Însușirea de a fi pantofag. [Gen. -iei. / < fr. pantophagie, cf. gr. pas – tot, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

SIMPATICOTONÍE s. f. constituție caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos simpatic. (< fr. sympathicotonie) Vezi definitia »