SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s. f. Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură. Vezi definitia »

pirciotínă, pirciotíne, s.f. (reg.) plantă care crește pe câmp, în tufe, cu fructe ca boabele, folosite la vopsit. Vezi definitia »

pârțáică s.f. (reg.) cămașă subțire. Vezi definitia »

cracoviánă (cracoviéne), s. f. – Dans polonez la modă la începutul sec. XIX. – Var. crăcăuană. De la Cracovia, numele rom. pentru Krakow, oraș din Polonia; var., direct din numele polonez. De aceeași origine este cracoviță, s. f. (manta). Vezi definitia »

lấncotă, lấncote, s.f. (înv.) 1. undiță. 2. (fig.) viclenie, înșelăciune. Vezi definitia »