TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – Lat. timĕre (= timere). Vezi definitia »

CICLOSPÉRME s. f. pl. plante cu embrion spiralizat în interiorul seminței. (< fr. cyclospermes) Vezi definitia »

pronume demonstrativ de apropiere Vezi definitia »

preaînmulțíme, preaînmulțími, s.f. (înv.) cantitate foarte mare, număr foarte mare, mulțime; mare abundență; preamulție, preamulțime. Vezi definitia »

PICIFÓRME s.f. pl. (Zool.) Ordin de păsări, cuprinzând ciocănitoarea, tucanul etc.; (la sg.) pasăre din acest ordin. [< it. piciformi, cf. lat. picus – ciocănitoare, forma – formă]. Vezi definitia »