Definita cuvantului balanță
BALÁNȚĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ◊ A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ◊ Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -țe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu balanță
CORĂBIOÁRĂ, corăbioare s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară. Vezi definitia »
STANÍNĂ s. f. Sulfură naturală complexă de staniu, fier și cupru. – Din fr. stannine. Vezi definitia »
PĂLĂRIOÁRĂ, pălărioare, s. f. Diminutiv al lui pălărie; pălăriuță [Pr.: -ri-oa-] – Pălărie + suf. -ioară. Vezi definitia »
trapéză (-ze), s. f. – Sufragerie a unei mănăstiri. Mgr. τραπέζα „masă” prin intermediul sl. trapeza (Murnu, 57; cf. Vasmer, Gr., 143), cf. bg. tărpez, sb. trpeza. Este dubletul lui trapez, s. n., din fr. trapèze. – Der. trapezare, s. f. (refectoriu), din mgr. τραπεζαρεïον, cf. sl. trapezarĭ (Conev 108); trapezărie, s. f. (refectoriu), cu suf. -ie; trapezar(iu), s. m. (persoană care pune masa într-o trapeză). Vezi definitia »
OSTEONECRÓZĂ s.f. (Med.) Necrozare, necroză a unui os. [< fr. ostéonécrose, cf. gr. osteon – os, nekrosis – moarte]. Vezi definitia »