PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. Vezi definitia »

INTERLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. participant la o discuție, la o conversație; conlocutor. (< fr. interlocuteur) Vezi definitia »

PERTURBATÓR, -OÁRE adj. care produce perturbații; perturbativ. (< fr. perturbateur) Vezi definitia »

ERECTÓR adj.m. (Despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. // s.n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. [< fr. érecteur]. Vezi definitia »

OMOGENEIZATÓR s.n. v. omogenizator. Vezi definitia »